Moise și despărțirea Mării Roșii

După ce faraonul a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a dus pe drumul care trecea prin țara filistenilor, deși acela era mai scurt. Dumnezeu a spus: „Poate că poporul, când va vedea războiul, se va răzgândi și se va întoarce în Egipt.” De aceea, Dumnezeu i-a dus pe un drum ocolit, prin pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din Egipt. Moise a luat cu el oasele lui Iosif, pentru că Iosif îi pusese pe copiii lui Israel să jure și le spusese: „Dumnezeu va veni sigur la voi, iar voi să luați de aici oasele mele.” Ei au plecat din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. Iahve mergea înaintea lor: ziua, într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea, într-un stâlp de foc, ca să le dea lumină. Astfel, ei puteau să meargă și ziua, și noaptea. Stâlpul de nor ziua și stâlpul de foc noaptea nu s-au depărtat dinaintea poporului.

Faraonul lasă poporul să plece. Dumnezeu nu îi duce pe drumul filistenilor, pentru că drumul acela este aproape și acolo este război. Dumnezeu zice: „Poporul poate vedea războiul. Atunci se poate întoarce în Egipt.” De aceea, Dumnezeu duce poporul pe drumul pustiei, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel ies din Egipt cu arme. Moise ia cu el oasele lui Iosif. Iosif le spune înainte copiilor lui Israel: „Dumnezeu va veni la voi. Atunci să luați de aici oasele mele.” Ei pleacă din Sucot. Apoi stau la Etam, la marginea pustiei. Iahve merge înaintea lor. Ziua este într-un stâlp de nor și îi arată drumul. Noaptea este într-un stâlp de foc și le dă lumină. Așa, poporul poate merge zi și noapte. Stâlpul de nor ziua și stâlpul de foc noaptea stau mereu înaintea poporului.